Cine este Dumnezeu ?!

Se spune că Dumnezeu este tot ceea ce ne înconjoară,tot ceea ce simţim,tot ceea ce atingem.El este peste tot cu noi,vede toate greşelile şi ne ajută atunci când este nevoie.Dar oare este greşit,adolescent fiind,să arăţi un sentiment sceptic în ceea ce priveşte existenţa lui Dumnezeu ?Este aceasta o părere greşită ?

O întrebare ce surprinde tot ceea ce ţine de Creatorul nostru.Răspunsul,cu siguranţă,nu este unul simplu,complexitatea acestuia reieşind din faptul că pentru a răspunde corect şi complet la o astfel de întrebare este nevoie de cunoştinţe ample în legătură cu subiectul central.

În zilele noastre există o dezbatere continuă între ştiinţă şi credinţă.Aceste două subiecte total diferite aduc argumente şi contra-argumente în ceea ce priveşte existenţa lui Dumnezeu.Greşim dacă suntem de partea credinţei?Greşim dacă suntem de partea ştiinţei?Nu cred că există un răspuns 100% adevărat la aceste întrebări deoarece simplul fapt că fiecare om în parte este diferit,are concepţii şi păreri diferite,se comportă diferit,cu siguranţă,aduce răspunsuri total diferite şi contradictorii.

De exemplu,în cazul unor oameni,propria experienţă este cea care vorbeşte de la sine pentru ei.Atunci când un individ trece prin momente dificile în viaţa sa,atunci când nu ştie ce să facă pentru a trece peste ele,când totul se termină în mintea sa şi nu mai găseşte sensul vieţii,atunci este momentul în care el apelează la rugăciune,la ajutorul lui Dumnezeu,Care îi aduce în primul rând pace sufletească,ca mai apoi să fie capabil să treacă peste problemele sale.Acest fapt se întipăreşte în mintea sa şi dacă,după rugăciune,încep să apară zâmbete pe faţa sa,încep să apară fericirea şi bucuria mult dorită,atunci,indubitabil,individul va deveni mai credincios şi va împărtăşi experienţele sale şi celorlalţi.Aceşti oameni care se regăsesc în rândurile de mai sus,cu siguranţă vor fi de partea credinţei atunci când ştiinţa va “ataca” acest subiect al existenţei lui Dumnezeu.

După ce am prezentat cazul individului credincios,care este întărit de experienţa personală din care face parte şi Dumnezeu,cred că ar fi timpul să vorbesc şi despre ceilalţi oameni,aceia care nu cred până nu văd şi aceia ce susţin viguros ştiinţa atunci când vine vorba de întrebarea referitoare la existenţa şi la Cel Care este pentru noi toţi,Dumnezeu.

Această categorie de oameni au,de cele mai multe ori,caractere puternice.Ei îşi trăiesc viaţa cum pot mai bine,se bucură de fiecare clipă ce aduce sentimentul de fericire în sufletul lor şi,nu în ultimul rând,au concepţii foarte bine întărite,bazate mai ales pe lucrurile palpabile şi vizibile.Atunci când vine vorba de subiectul existenţei lui Dumnezeu şi de ceea ce este El pentru fiecare-n parte,un individ din această categorie va găsi mereu contra-argumente care au la bază diferite teorii ştiinţifice.El va merge mereu pe criteriul ’’ până nu văd,nu cred ’’ şi va zice mereu că nu Dumnezeu îl ajută să treacă peste toate greutăţile vieţii,ci el însuşi va face acest lucru pentru că are calităţile necesare,cum ar fi ambiţia,forţa interioară,perseverenţa,ce îl ajută să treacă peste toate depresiile,să păşească mereu cu dreptul şi să aibă,în cele din urmă,un final fericit.Este corect să condamni aceste persoane?Trăim într-o ţară în care fiecare om are dreptul la părerea sa.Să judecăm pe cei care nu cred în existenţa lui Dumnezeu nu este un lucru corect,deoarece doar Dumnezeu este Cel Care poate judeca pe oricine.

Făcând comparaţie între aceste categorii de persoane putem găsi un răspuns la întrebarea ’’Cine este Dumnezeu?’’?Impropriu spus,fiecare om în parte,credincios sau necredincios,are Dumnezeul lui.Este un lucru perfect uman şi normal ca orice individ să creadă in cineva pe parcursul vieţii.

Atunci când vorbim despre Dumnezeu nu trebuie să ne referim doar la acel Dumnezeu al creştinilor,ci putem lua acest cuvânt pentru a descrie un tot unitar.Indiferent de religie,etnie,sex,vârstă,orice om poate spune cine este Dumnezeu în doar câteva fraze.

În viaţă este foarte important să credem în cineva pentru a ne putea duce visurile la bun capăt şi pentru a realiza ceea ce ne dorim.Această putere de credinţă va conta foarte mult,chiar şi credinţa în propriile puteri,deoarece este nevoie de ambiţie şi perseverenţă pentru a putea trece de momentele grele sau pentru a ne atinge un scop în viaţă.

Deci cine este Dumnezeu va rămâne mereu un lucru ambiguu în rândul oamenilor şi nu numai pentru faptul că nu toţi sunt credincioşi ci,pur şi simplu,pentru că Dumnezeu înseamnă mult mai mult decât un spirit;El este o complexitate de lucruri pentru unii şi ceva inexistent pentru alţii.

trecut ingropat demult..

Viata e cea care ne este data atunci cand ne nastem,atunci cand evadam din acel loc care ne-a fost casa si hrana timp de noua luni.Totusi,cand ajungem in lumea in care vom trai pana vom muri nu putem intelege de ce uneori e asa de greu sa faci unii oamenii sa inteleaga ca viata e facuta pentru a fi traita cu zambetul pe buze si nu cu lacrimi in ochi.
E firesc ca fiecare are parte si de necazuri si de bucurii,dar ar exista mai putine necazuri daca am sti cum sa ne comportam cu altii si mai ales cu noi insine.
Ajungi la un moment dat sa spui ca nu mai poti.Toti te stiu ca esti o persoana puternica,care trece peste orice cu usurinta fata de ceilalti,dar numai tu stii cat suferi,peste cate treci.




Este ciudat cum uneori dragostea seamana mai mult cu ura decat cu prietenia.Iubim si totusi uram,iubim si totusi ii ranim pe oamenii apropiati noua.Poate ca nu vrem sa se intample cu adevarat si totusi o facem crezand ca dragostea ne da dreptul sa gresim,deschizand rani in sufletul celorlalti.Spunem mereu : »Am facut-o pentru ca te iubesc,totul este din dragoste » si totusi cat de mult gresim.Cand iubesti,nu ranesti,nu ceri nimic celuilalt si nu astepti sa ti se dea pentru ca dragostea vine din adancul sufletului tau,nu jignesti,nu intrebi si nu faci reprosuri pentru ca dragostea este intelegere si respect,pentru orice si,oricare ar fi hotararea celui de langa tine.Noi si dragostea sufletului nostru ne pierdem undeva in infinit,printre rautati si egoisme si ajungem la sfarsit sa ne pierdem intre regrete si pareri de rau si toate astea doar pentru un simplu motiv : pentru ca nu intelegem ce inseamna cu adevarat sentimentul cu numele de dragoste.


Trotuare reci pe strazi pustii fara sens mai vad.Marcaje stricte pentru drumul de ales in viata.Multi oameni tristi ce trec mereu undeva in urma mea.Imagini care vin si trec neincetat.Dureri pe care de abia le-am lasat in urma se intorc acum si iar ma prind usor in hora lor.Sunt pasii mei ce suna tot mai stingher.Mergand spre o lume care nu-i nicaieri pe lume,ma trec prin viata usor,tacut abia stiut.



Intind mana..nu mai esti aici.Voci din urma-mi spun : »N-ai de ce sa te ridici » de ce sa te ridici ?El nu-i aici.Inchid ochii,ma intorc in vis.Lumea nu e…nu-i asa cum a promis.Ma-ntorc la tine in vis..fii cu mine,fii atunci cand ma trezesc.Fara chipuri sunt doar un costum.Gol in minte,gol in suflet,gol in ochii goi,ciudati…



Cand iubesti esti orb,surd,mut.Ierti si dai multe sanse pentru ca el e aerul ce il respiri,desi el a gresit.Poate chiar prea mult..fara el nu poti trai,e raul necesar tie.

moarte lenta si dulce.

Ai ajuns sa te ucizi pe dinauntru.Ai ajuns sa nu mai stii cine esti.Ai devenit un monstru.Nu exista clipa in care cel putin doua persoane sa nu isi nege viata si toate astea din cauza ta,doar a ta.Te gandesti ca poate ar fi fost mult mai bine sa nu te fi nascut,dar e exact invers si acel abis in care te arunci de fiecare data nu dispare si tu il iubesti.Acolo te gasesti pe tine,rautatea si tot ceea ce tine de egoul prezent in fiecare bucatica a corpului tau.

Ganduri uitate demult intr-un suflet prafuit..

Prezentul este acel moment din afara timpului care uneste trecutul cu viitorul.In acest prezent pot face apel la constiinta pentru ca momentul sa devina real.Trecutul si viitorul sunt insa iluzii.



Traim vremuri cumplite.Cumplit nu sunt furturile,asasinatele,executiile.Ce sunt furturile ?Sunt transferuri de proprietate de la unii oameni la altii.Asta a fost si va fi si nimic nu e grav in asta.Ce sunt executiile,asasinatele?Sunt treceri ale oamenilor de la viata la moarte.Acestea au fost si vor fi,si nu e nimic grav nici in asta.Cumplite nu sunt furturile si asasinatele,ci sentimentele acelor oameni care fura si ucid.



Ma simt vesnica,singura cu adevarat existenta.Si tot eu,cand ma gandesc la mine,ma vad ca pe un nimic,particica infinita mica din ceva infinit mare.Care e adevarata,prima sau a doua afirmatie ?Daca e a doua,atunci constiinta primului,vesnicului ‘’ eu ‘’ e inselatoare.Dar asta nu-i cu putinta,fiindca fara aceasta amagire (primul ‘’eu’’) nu exista viata,nu exista nimic,si mai ales nu exista al doilea ‘’eu’’.Daca insa prima afirmatie e adevarata,atunci inseamna ca toata viata trupeasca e amagire.Dar nici asta nu se poate,fiindca fara viata trupeasca n-as fi putut face aceste rationamente.Si de aceea exista si una si alta :Eu sunt fiinta spirituala,nonspatiala,atemporala,in conditii corporale,spatiale si temporale.



Viata omului este intotdeauna o trecere de la constiinta animalica la constiinta spirituala.Dar ce fel de trecere e aceea,cand timpul nu exista ?Trecerea nici nu exista defapt,iar mie si contiinta corporala,si cea spirituala imi sunt accesibile numai in timp,altfel spus :sub forma de timp.Spui ca timpul este numai forma,ca timpul nu exista.Dar ce inseamna faptul ca inainte nu existai,iar acum esti,traiesti pe lume si vei muri ?Inseamna ca nu pot intelege simultan existenta si inexistenta in aceasta lume.Asa ca sunt si nu sunt pe lumea asta.



Celor tineri le e greu sa-si neglijeze trupul.Dar nu trebuie sa faca totul dintr-odata.Intai sa nu mai faca rele,apoi sa faca lucruri bune,apoi sa se daruiasca.



Pentru a ierta trebuie sa uiti,sa vrei sa uiti pentru ce ierti si sa iei relatiile de la inceput.



Fiecare om are ceva superior la care ajunge,conceptia sa despre lume,in numele careia traieste.El singur isi faureste conceptia despre lume.Si orice om e capabil sa recepteze doar ce corespunde conceptiei sale.Tot ce nu corespunde,oricat de limpede ar intelege ceva rostit sau scris,trece prin el fara sa lase nicio urma.Iata o astfel de conceptie :viata mondena a oamenilor din inalta societate,impodobita de idile,arta si lux este buna.Alta ar fi :e buna participarea la randuirea confotabila a vietii,cum se intampla in Europa.Inca una :e bine sa fii placut,vesel.Si inca una :e bine sa-i uimesti pe toti.Niciuna din ele nu e ce trebuie.Orice conceptie despre lume trebuie sa fie exprimata limpede si amanuntit.



Cand faci ceva,nu trebuie sa faci pentru tine,fie si numai pentru ca niciodata nu poti sti daca tu vei fi cel ce se va bucura de roadele muncii tale.Din acelasi motiv e nechibzuit sa faci ceva doar pentru un om sau pentru un numar mic de oameni.E mult mai intelept sa faci sa fie pentru toti.



Orice om poate fi iubit.Numai ca,pentru a iubi astfel un om,nu trebuie sa-l iubesti pentru ceva,ci pentru nimic.Daca ai sa incepi sa-l iubesti astfel,ai sa gasesti si motive.



Cei siguri pe ei,care tocmai de aceea sunt oameni de nimic,se impun mereu in fata celor modesti,si care de aceea sunt demni,destepti,morali,tocmai fiindca omul modest,judecand dupa sine,nu-si poate inchipui cum omul rau s-ar respecta intr-atat si ar vorbi cu atata incredere in sine despre ce nu cunoaste.



Iubirea nu-i un sentiment aparte intre alte sentimente (cum este inteleasa deobicei ).Iubirea e numai urmarea constiintei mai mult sau mai putin clare a apartenentei la tot.Degetele mainii nu se iubesc unul pe altul,ci traiesc o viata comuna.Ele nu ar intelege ce-i iubirea.Eu sunt constiinta incompleta a intregului.Deplina constiinta a intregului mi se ascunde in spatele spatiului si timpului.Spatiul si timpul ma lipsesc de posibilitatea de a avea constiinta a tot ce exista.



Trupul meu nu este eu,mintea mea nu este eu.Nu este eu nici constiinta mea.Eul,adevaratul meu ‘’eu’’ este acel lucru de care sunt constient.Caci detin constiinta esentei mele spirituale.Nu inteleg aceasta esenta,dar numai ea este ‘’eul ‘’ meu adevarat.



In starea corporala,vrei sa mananci,sa dormi,esti vesel sau te plictisesti,dar omul e singur ;in fapte,in comunicarea cu oamenii,te unesti cu cateva fiinte ;in cugetari,te unesti cu toti oamenii trecutului si viitorului.



‘’Sammle nur die grosste Kraft auf den kleinsten Punkt’’(Aduna cea mai mare forta in cel mai mic punct).Aduna toate fortele in cel mai mic punct si vei savarsi lucruri marete.Aduna toate fortele spiritului in cea mai neinsemnata fiinta,corpul tau,si vei infaptui,fara sa te gandesti,ceea ce in lumea asta e considerat maret.

Pana la sfarsit..

De ce te ascunzi intre ramuri de vise?De ce nu indraznesti sa apari?Te temi c-am sa te-ascund in suflet?Stiu ca odata si odata tot vei veni.Eu te voi astepta.Si n-am sa te retin mult.Nu mai mult decat pana cand iti voi fi intrat in sange ca o otrava,lumina ochilor tai va fi prizoniera cerului din ochii mei,iar bratele si buzele mele vor fi lasat pecetea de nesters pe pielea ta.Doar pana atunci.Apoi vei fi liber sa pleci.Sa pleci si gandul sa-ti arda patruns de gandul meu.Sa fugi si noptile sa-ti fie tulburate de ritmul pulsului meu.Sa alergi si raceala mainii mele sa te inghete in noptile de vara.Atunci am sa stiu si am sa vin.Ai sa te ascunzi in pamant,dar am sa aplec urechea in lutul tanar si-am sa-ti simt bataia inimii.Ai sa te ascunzi in mare,dar rasuflarea ta ma va chema ca un cantec de sirena.Ai sa te ascunzi printre nori,dar ochii tai vor luci ca doua lacuri adanci de munte.Si tot te voi gasi.Invins va trebui sa te predai.Si-ti vei duce chinul mai departe.Te va durea cand voi inchide ochii,caci nu-mi vei mai soarbe otrava privirii.Vei suferi cand mainile mele iti vor mangaia parul,caci nu le vei mai simti reci pe obraji.Vei plange cand gura mea iti va sopti franturi de rugaciune in ureche,caci nu-i vei mai simti fructul sarutului.Si asa va fi pana la sfarsit.Te vei mistui de mine,clipa de clipa.Vei arde pana la capat,incet si mocnit.Ti se va spulbera cenusa in privirea mea.Dar zambetul meu va fi acolo.Va fi acolo mereu.Pana la sfarsit.Si voi fi acolo pentru tine pentru a fi mereu impreuna.