Se spune că Dumnezeu este tot ceea ce ne înconjoară,tot ceea ce simţim,tot ceea ce atingem.El este peste tot cu noi,vede toate greşelile şi ne ajută atunci când este nevoie.Dar oare este greşit,adolescent fiind,să arăţi un sentiment sceptic în ceea ce priveşte existenţa lui Dumnezeu ?Este aceasta o părere greşită ?
O întrebare ce surprinde tot ceea ce ţine de Creatorul nostru.Răspunsul,cu siguranţă,nu este unul simplu,complexitatea acestuia reieşind din faptul că pentru a răspunde corect şi complet la o astfel de întrebare este nevoie de cunoştinţe ample în legătură cu subiectul central.
În zilele noastre există o dezbatere continuă între ştiinţă şi credinţă.Aceste două subiecte total diferite aduc argumente şi contra-argumente în ceea ce priveşte existenţa lui Dumnezeu.Greşim dacă suntem de partea credinţei?Greşim dacă suntem de partea ştiinţei?Nu cred că există un răspuns 100% adevărat la aceste întrebări deoarece simplul fapt că fiecare om în parte este diferit,are concepţii şi păreri diferite,se comportă diferit,cu siguranţă,aduce răspunsuri total diferite şi contradictorii.
De exemplu,în cazul unor oameni,propria experienţă este cea care vorbeşte de la sine pentru ei.Atunci când un individ trece prin momente dificile în viaţa sa,atunci când nu ştie ce să facă pentru a trece peste ele,când totul se termină în mintea sa şi nu mai găseşte sensul vieţii,atunci este momentul în care el apelează la rugăciune,la ajutorul lui Dumnezeu,Care îi aduce în primul rând pace sufletească,ca mai apoi să fie capabil să treacă peste problemele sale.Acest fapt se întipăreşte în mintea sa şi dacă,după rugăciune,încep să apară zâmbete pe faţa sa,încep să apară fericirea şi bucuria mult dorită,atunci,indubitabil,individul va deveni mai credincios şi va împărtăşi experienţele sale şi celorlalţi.Aceşti oameni care se regăsesc în rândurile de mai sus,cu siguranţă vor fi de partea credinţei atunci când ştiinţa va “ataca” acest subiect al existenţei lui Dumnezeu.
După ce am prezentat cazul individului credincios,care este întărit de experienţa personală din care face parte şi Dumnezeu,cred că ar fi timpul să vorbesc şi despre ceilalţi oameni,aceia care nu cred până nu văd şi aceia ce susţin viguros ştiinţa atunci când vine vorba de întrebarea referitoare la existenţa şi la Cel Care este pentru noi toţi,Dumnezeu.
Această categorie de oameni au,de cele mai multe ori,caractere puternice.Ei îşi trăiesc viaţa cum pot mai bine,se bucură de fiecare clipă ce aduce sentimentul de fericire în sufletul lor şi,nu în ultimul rând,au concepţii foarte bine întărite,bazate mai ales pe lucrurile palpabile şi vizibile.Atunci când vine vorba de subiectul existenţei lui Dumnezeu şi de ceea ce este El pentru fiecare-n parte,un individ din această categorie va găsi mereu contra-argumente care au la bază diferite teorii ştiinţifice.El va merge mereu pe criteriul ’’ până nu văd,nu cred ’’ şi va zice mereu că nu Dumnezeu îl ajută să treacă peste toate greutăţile vieţii,ci el însuşi va face acest lucru pentru că are calităţile necesare,cum ar fi ambiţia,forţa interioară,perseverenţa,ce îl ajută să treacă peste toate depresiile,să păşească mereu cu dreptul şi să aibă,în cele din urmă,un final fericit.Este corect să condamni aceste persoane?Trăim într-o ţară în care fiecare om are dreptul la părerea sa.Să judecăm pe cei care nu cred în existenţa lui Dumnezeu nu este un lucru corect,deoarece doar Dumnezeu este Cel Care poate judeca pe oricine.
Făcând comparaţie între aceste categorii de persoane putem găsi un răspuns la întrebarea ’’Cine este Dumnezeu?’’?Impropriu spus,fiecare om în parte,credincios sau necredincios,are Dumnezeul lui.Este un lucru perfect uman şi normal ca orice individ să creadă in cineva pe parcursul vieţii.
Atunci când vorbim despre Dumnezeu nu trebuie să ne referim doar la acel Dumnezeu al creştinilor,ci putem lua acest cuvânt pentru a descrie un tot unitar.Indiferent de religie,etnie,sex,vârstă,orice om poate spune cine este Dumnezeu în doar câteva fraze.
În viaţă este foarte important să credem în cineva pentru a ne putea duce visurile la bun capăt şi pentru a realiza ceea ce ne dorim.Această putere de credinţă va conta foarte mult,chiar şi credinţa în propriile puteri,deoarece este nevoie de ambiţie şi perseverenţă pentru a putea trece de momentele grele sau pentru a ne atinge un scop în viaţă.
Deci cine este Dumnezeu va rămâne mereu un lucru ambiguu în rândul oamenilor şi nu numai pentru faptul că nu toţi sunt credincioşi ci,pur şi simplu,pentru că Dumnezeu înseamnă mult mai mult decât un spirit;El este o complexitate de lucruri pentru unii şi ceva inexistent pentru alţii.
