Merg inainte ca un om fara viata
Si totusi simt cum noaptea-i mirata
Cand vede cum stelele cad incet
Si sufletele de gheata se ridica.
Oamenii sunt prea ocupati de probleme
Si nu vad in jurul lor visul ce-i acopera
Atunci cand viata li se pare imposibila,
Atunci cand totul pare de neatins.
Si mergem asa in nestire ore si ore in sir
Nestiind ca defapt langa noi se afla
Fericirea cea mult cautata
Si iubirea demult uitata.
Stropi de ploaie ne-ating pleoapele
Parca inchise pe vecie.
Stim ca sfarsitul`i aproape
Si totusi ranim cu desavarsire.
Mergem agale si totusi dezinteresati
De cei ce striga neincetat.
Striga cu putere si credinta
Ca cineva ii aude,plini de neputinta.
Visele plutesc in aer ca o mireasma
Si pier odata cu tine si cu ei.
Ca si cum ecourile ranesc cumplit
Un om care abia a fost ademenit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu